mai stai,avem de asteptat un tramvai impreuna..
10 mai 2009
8 mai 2009
Cantecel.
Tulburel
fermentat
vis de iunie,
uitat.
Si-o gradina
e de vina
c-am plecat,
cum am uitat.
Si ce-am fost
si ce-am vazut,
incurcat,
si ce-am ajuns.
Flit si foc
si foc si paie,
linisti oarbe,
valvataie.
Asta-i tot
si tot nu-i bine
c-am ajuns
fermentat
vis de iunie,
uitat.
Si-o gradina
e de vina
c-am plecat,
cum am uitat.
Si ce-am fost
si ce-am vazut,
incurcat,
si ce-am ajuns.
Flit si foc
si foc si paie,
linisti oarbe,
valvataie.
Asta-i tot
si tot nu-i bine
c-am ajuns
sa uit de tine.
Cornelius Fuscus Folk ( 'Cuvinte gasite in sertare prafuite')
6 mai 2009
Un somn profund!
Vointa si educarea ei.Cifrul vietii psihice?
Drumul omului a fost lung si anevoios.Pe parcursul drumul a intalnit piedici,oprelisti,obstacole..
Asa incepe totul.Sau nu.O sosea marginita.Un lan de grand.Forfota in liniste,nori albi ce intrerup albastrul mitic al cerului.
Sunt in mijlocul soselei.
E bezna in multimea pustietatii.De mult m-am visat in postura asta!
Sunt singura cand nu sunt singura.Sunt cu mine insami;stau separat,dar nu sunt rupta;intregul sunt chiar eu;si in intregul meu stau de una singura.Ma eliberez..dar nu inseamna sfarsitul lor,sfarsitul lumii mele si sfarsitul minelui..
Se sta in zare.Isi face loc prin golul covorului de-ntuneric al luminii.Parca nu mai e nimic.
In lanul de grau se face un loc..mi-aduc aminte de asta!
Discul soarelui imi lumineaza din locuri diferite jumatatea fetei.Timpul ii permite totul.Nu dezlantuie amintirea noastra,nestapanit de trectul istoric.
Ce conteaza,am fost o familie!Trecutul isteric trece peste realitate!
Sta pe loc!Impresia vaga ca totul s-a dus renaste pe neasteptate lasand pe lanul de grau vesnicie in culoare.Doar atat!
Dar restul unde sunt?!
Printre fetele acestea cunoscute,in mintea mea creez lumea.
La drept vorbind,nu era o imagine sfioasa si nedeslusita,erau doar cei ce ma acompaniau in zi.In noapte erau altii!Frica in sine ma facea sa dispar si sa reapar dupa fiecare gand.
In gand obosesc,fug,scap,iarasi scap,m-ascund,mor,ma urmaresc,sunt urata,cu teama,iubita,mitizata,zeificata,arestata,ranita,ingropata,dezgropata,uitata,vazuta,zapacita,gresita,indepartata,incercuita,suportata,alungata,revenita si parca alungata iarasi.
Asta e teama mea!
Soseaua fara depasire.Ma-ntind pe linia alba ce parca reiese dintr-un singur punc.Perspectiva imi lasa de dorit mai multe puncte intr-un singur sens!Privesc,adulmec si inchid ochii.Am intrat in alta lume transfigurata parca de timp,ma gandesc cum am ajuns acolo.
Intr-o stare mahmura mi-aduc aminte :
eram mica..stateam in capul gradinii si ma uitam la trenul in viteza.Trecea des pe-acolo!Adeseori ma uitam acolo.Dincolo de tren,zacea lumea pe care stau,prihanita parca de vremea de afara!Caldura molesea pranzul,roua linistea ziua,iar seara venea frumos.Nu stiam de restul,traiam intr-un continuu zambet,nu-mi lipsea nimic,totul credeam ca e al meu si al celor ce veneau.
Mintea imi sare la o zi anume,peste un timp,se pare c-am mai crescut!Stau prinsa cu mainile de un sireag deasupra unei gropi si tata in fata imi zice ca pot trece.Dintr-un capat in celalat simteam cum prin stomacul meu trece tot aerul cu gandul ca pot ramane acolo.Ma prinde si simt deja caldura care ma cuprinde.Ce bine e acolo!Stateam cu padurea langa mine,drumetii in fiecare zi,de multe ori nici nu putea ajunge intr-o zi sa povestesc ce faceam acolo!Bunicul era prezent in toate,bunica ne astepta acasa intotdeauna cu ceva bun care ma facea sa-adorm linistita!Noapte buna si un pahar de lapte!
Imaginea sare ca un disc zgariat!Brusc sunt inchisa intr-o camera de bloc,la etaj,in jos numai oameni mici.Nu stiam ce se intampla.Nici acum nu prea stiu.Incerc sa ma descurc.
In camera intra cineva!Ma sperii si cad de pe birou!Ah,era mama care imi zice sa vin la masa.La masa eram numai trei,lipsea tata!
Cu noduri in gat se inghitea la masa aia,dureri si tacere cat sa poti cuprinde tristetea.Nimeni nu zicea nimic,tacere in jur,tacerea ce se ducea dincolo de geamuri.Nu faceam parte in nimic.Nu mai era o zi normala,totul s-a dus intr-o clipita!Imi fac curaj,desi ochii mei se micsorasera in jurul mamei,intreb : "tata?!"..
Nimic!Furculita cade,mama incearca sa-si ascunda neputinta dupa ea,fratele meu era mic,nu intelegea oricum..
Expresia fetei nu o voi uita.Era mangaiata de raceala corpului,ochii erau umezi si ingandurati,ridurile se strangeau,buzele ei moi si de altadata iradiind se abtineau din tremurat,obrajii ii erau palizi ca lumina unui bec,se vedea clar intamplarea.
"Vorbim dupa masa!"
Fratele meu,Alex,ridica si el capul si zice,"si eu vreau inghetata!"
A facut o sa schiteze-un zambet!Il mangaie pe cap si se ridica de la masa : "Ana,cand termini,te rog sa vi pana la mine!"
Nu a mai durat mult,curiozitatea era mai mare decat orice senzatie pe care as fi vrut sa o mai simt atunci cand inghiteam.
M-asez pe patul moale teapana de gand! Dar inainte de toate am fugit pana in camera,vroiam ca papusa mea veche facuta din carpa sa auda si ea exact ce urma sa aud si eu.Stiam ca nu-i de bine!
"Stii,la ceasul zilelor de alta data,tata iti povestea ca cine poate contempla fetele durerii stie si ce-i inauntrul ei,ii poate patrunde pana la miez,infuleca din carnea ei insangerata,uneori patandu-si gura si mainile si ramanand cu gustul sarat si amar al neputintei,daca nu e transformata in suferinta jertfelnica,mantuitoare?!"
"da..dar.." si nu ma lasa sa spun.
Brusc ochii i se lasa,privirea devine cu un substantial regret si sentiment de nesiguranta in a-mi spune..
"Tata nu mai este!Nu vreau sa te mint,sa te lungesc cu vorba,in drept iti spun,vom trece prin toate la un moment dat,nu ne este dat cand,nu trebuia acum,niciodata nu iti trebuie asa ceva.."
..mainile ei se duc in jurul alor mele,lacrimile mele brusc se nasc si ii cad in palme!
"O sa fie un moment greu pentru toti,dar vom fi alaturi unul de celalalt,vom sprijini momentul,vom mangaia amintirea pana la capat.Zilele vor continua exact asa cum trebuie,nu vom modifica nimic,obiceiurile lui le vom pastra stranse si mai presus de tot si toate, nu ne vom lasa batuti!"
In mintea mea circulau ganduri,amintiri,extrageri si crize!Mania imi trecea prin corp,incearca sa explici,incearca sa incerci sa vrei sa treci peste,incearca sa pasesti curat,incearca sa mantui starea sa-ti linisteasca vointa,incearca sa nu mai incerci nimic.Sa vrei sa stai sub o ploaie de vara,sa te spele in schimbare!Incearca orice.Nimic nu merge atunci!
Ma trezesc,dar sunt in acelasi loc.
Pe soseaua pustie!Ma ridic si cu mainile in aer ma-nvart de trei ori,tip de sapte,cad de cinci.
Intr-un pas intarziat,era un caine.Mort sau viu?Accidentat sau lenes?
Nu stiu!Parea ingenu..
Ma duc spre el,dar cu cat ma apropiam parca un gol crestea in spatele meu,ca si cum ar fi sters cu guma..
Era un caine firav si ranit.Viu pe jumatate?!!!!Nu mai vroiam o disparitie!
Ma aplec la el,dar se ridica brusc,m-apuca de picior si ma trage dupa el spre copacul de pe marginea drumului.
Copacul avea trei bilete agatate pe ramurile iesite parca stravezite.Cainele fuge si dupa copac imi scoate papusa mea veche apoi dispare fara nici un simbol.Eram intr-o stare de coma profunda!
Un singur bilet era dus de o adiere pe care numai el o simtea!
Trag biletul,curios!il deschid si citesc :
"Scopul vietii este bucuria,ceea ce nu-i tot una cu placerea,cum au inteles unii printr-o interpretare gresita,ci este o stare in care sufletul traieste calm si statornic,netulburat de nici o frica sau superstitie".
Se deruleaza totul!Ma trezesc lungita cu tata deasupra capului meu :
"Ana,Anaaa!!Ana?trezeste te,esti bine?"
..cazusem cand ma jucam!
Drumul omului a fost lung si anevoios.Pe parcursul drumul a intalnit piedici,oprelisti,obstacole..
Asa incepe totul.Sau nu.O sosea marginita.Un lan de grand.Forfota in liniste,nori albi ce intrerup albastrul mitic al cerului.
Sunt in mijlocul soselei.
E bezna in multimea pustietatii.De mult m-am visat in postura asta!
Sunt singura cand nu sunt singura.Sunt cu mine insami;stau separat,dar nu sunt rupta;intregul sunt chiar eu;si in intregul meu stau de una singura.Ma eliberez..dar nu inseamna sfarsitul lor,sfarsitul lumii mele si sfarsitul minelui..
Se sta in zare.Isi face loc prin golul covorului de-ntuneric al luminii.Parca nu mai e nimic.
In lanul de grau se face un loc..mi-aduc aminte de asta!
Discul soarelui imi lumineaza din locuri diferite jumatatea fetei.Timpul ii permite totul.Nu dezlantuie amintirea noastra,nestapanit de trectul istoric.
Ce conteaza,am fost o familie!Trecutul isteric trece peste realitate!
Sta pe loc!Impresia vaga ca totul s-a dus renaste pe neasteptate lasand pe lanul de grau vesnicie in culoare.Doar atat!
Dar restul unde sunt?!
Printre fetele acestea cunoscute,in mintea mea creez lumea.
La drept vorbind,nu era o imagine sfioasa si nedeslusita,erau doar cei ce ma acompaniau in zi.In noapte erau altii!Frica in sine ma facea sa dispar si sa reapar dupa fiecare gand.
In gand obosesc,fug,scap,iarasi scap,m-ascund,mor,ma urmaresc,sunt urata,cu teama,iubita,mitizata,zeificata,arestata,ranita,ingropata,dezgropata,uitata,vazuta,zapacita,gresita,indepartata,incercuita,suportata,alungata,revenita si parca alungata iarasi.
Asta e teama mea!
Soseaua fara depasire.Ma-ntind pe linia alba ce parca reiese dintr-un singur punc.Perspectiva imi lasa de dorit mai multe puncte intr-un singur sens!Privesc,adulmec si inchid ochii.Am intrat in alta lume transfigurata parca de timp,ma gandesc cum am ajuns acolo.
Intr-o stare mahmura mi-aduc aminte :
eram mica..stateam in capul gradinii si ma uitam la trenul in viteza.Trecea des pe-acolo!Adeseori ma uitam acolo.Dincolo de tren,zacea lumea pe care stau,prihanita parca de vremea de afara!Caldura molesea pranzul,roua linistea ziua,iar seara venea frumos.Nu stiam de restul,traiam intr-un continuu zambet,nu-mi lipsea nimic,totul credeam ca e al meu si al celor ce veneau.
Mintea imi sare la o zi anume,peste un timp,se pare c-am mai crescut!Stau prinsa cu mainile de un sireag deasupra unei gropi si tata in fata imi zice ca pot trece.Dintr-un capat in celalat simteam cum prin stomacul meu trece tot aerul cu gandul ca pot ramane acolo.Ma prinde si simt deja caldura care ma cuprinde.Ce bine e acolo!Stateam cu padurea langa mine,drumetii in fiecare zi,de multe ori nici nu putea ajunge intr-o zi sa povestesc ce faceam acolo!Bunicul era prezent in toate,bunica ne astepta acasa intotdeauna cu ceva bun care ma facea sa-adorm linistita!Noapte buna si un pahar de lapte!
Imaginea sare ca un disc zgariat!Brusc sunt inchisa intr-o camera de bloc,la etaj,in jos numai oameni mici.Nu stiam ce se intampla.Nici acum nu prea stiu.Incerc sa ma descurc.
In camera intra cineva!Ma sperii si cad de pe birou!Ah,era mama care imi zice sa vin la masa.La masa eram numai trei,lipsea tata!
Cu noduri in gat se inghitea la masa aia,dureri si tacere cat sa poti cuprinde tristetea.Nimeni nu zicea nimic,tacere in jur,tacerea ce se ducea dincolo de geamuri.Nu faceam parte in nimic.Nu mai era o zi normala,totul s-a dus intr-o clipita!Imi fac curaj,desi ochii mei se micsorasera in jurul mamei,intreb : "tata?!"..
Nimic!Furculita cade,mama incearca sa-si ascunda neputinta dupa ea,fratele meu era mic,nu intelegea oricum..
Expresia fetei nu o voi uita.Era mangaiata de raceala corpului,ochii erau umezi si ingandurati,ridurile se strangeau,buzele ei moi si de altadata iradiind se abtineau din tremurat,obrajii ii erau palizi ca lumina unui bec,se vedea clar intamplarea.
"Vorbim dupa masa!"
Fratele meu,Alex,ridica si el capul si zice,"si eu vreau inghetata!"
A facut o sa schiteze-un zambet!Il mangaie pe cap si se ridica de la masa : "Ana,cand termini,te rog sa vi pana la mine!"
Nu a mai durat mult,curiozitatea era mai mare decat orice senzatie pe care as fi vrut sa o mai simt atunci cand inghiteam.
M-asez pe patul moale teapana de gand! Dar inainte de toate am fugit pana in camera,vroiam ca papusa mea veche facuta din carpa sa auda si ea exact ce urma sa aud si eu.Stiam ca nu-i de bine!
"Stii,la ceasul zilelor de alta data,tata iti povestea ca cine poate contempla fetele durerii stie si ce-i inauntrul ei,ii poate patrunde pana la miez,infuleca din carnea ei insangerata,uneori patandu-si gura si mainile si ramanand cu gustul sarat si amar al neputintei,daca nu e transformata in suferinta jertfelnica,mantuitoare?!"
"da..dar.." si nu ma lasa sa spun.
Brusc ochii i se lasa,privirea devine cu un substantial regret si sentiment de nesiguranta in a-mi spune..
"Tata nu mai este!Nu vreau sa te mint,sa te lungesc cu vorba,in drept iti spun,vom trece prin toate la un moment dat,nu ne este dat cand,nu trebuia acum,niciodata nu iti trebuie asa ceva.."
..mainile ei se duc in jurul alor mele,lacrimile mele brusc se nasc si ii cad in palme!
"O sa fie un moment greu pentru toti,dar vom fi alaturi unul de celalalt,vom sprijini momentul,vom mangaia amintirea pana la capat.Zilele vor continua exact asa cum trebuie,nu vom modifica nimic,obiceiurile lui le vom pastra stranse si mai presus de tot si toate, nu ne vom lasa batuti!"
In mintea mea circulau ganduri,amintiri,extrageri si crize!Mania imi trecea prin corp,incearca sa explici,incearca sa incerci sa vrei sa treci peste,incearca sa pasesti curat,incearca sa mantui starea sa-ti linisteasca vointa,incearca sa nu mai incerci nimic.Sa vrei sa stai sub o ploaie de vara,sa te spele in schimbare!Incearca orice.Nimic nu merge atunci!
Ma trezesc,dar sunt in acelasi loc.
Pe soseaua pustie!Ma ridic si cu mainile in aer ma-nvart de trei ori,tip de sapte,cad de cinci.
Intr-un pas intarziat,era un caine.Mort sau viu?Accidentat sau lenes?
Nu stiu!Parea ingenu..
Ma duc spre el,dar cu cat ma apropiam parca un gol crestea in spatele meu,ca si cum ar fi sters cu guma..
Era un caine firav si ranit.Viu pe jumatate?!!!!Nu mai vroiam o disparitie!
Ma aplec la el,dar se ridica brusc,m-apuca de picior si ma trage dupa el spre copacul de pe marginea drumului.
Copacul avea trei bilete agatate pe ramurile iesite parca stravezite.Cainele fuge si dupa copac imi scoate papusa mea veche apoi dispare fara nici un simbol.Eram intr-o stare de coma profunda!
Un singur bilet era dus de o adiere pe care numai el o simtea!
Trag biletul,curios!il deschid si citesc :
"Scopul vietii este bucuria,ceea ce nu-i tot una cu placerea,cum au inteles unii printr-o interpretare gresita,ci este o stare in care sufletul traieste calm si statornic,netulburat de nici o frica sau superstitie".
Se deruleaza totul!Ma trezesc lungita cu tata deasupra capului meu :
"Ana,Anaaa!!Ana?trezeste te,esti bine?"
..cazusem cand ma jucam!
24 aprilie 2009
the day after
"Lumea se-nghesuie,urca toti,tipenie de om pe peron - noi urcam ultimii."
Destinatia : un nou anotimp,un timp simbolist, un timp al trenului!
Vesnica reincepere,ilustrarea alternantei intre miturile reintoarcerii.
Vagon,lume,agitatie!Compartimente reci..
Afara incepe sa ploua.Picaturi inegale se scurg pe geam.Se spala drumul inaintea ajungerii noastre.Ma simt o cutie fara capat de iesire,doar o gaura de aer.
Dimineata momentelor,privilegii divine,pe geam incep sa reapara zorii.Forfota se calmeaza.Intervalul de timp in care se naste totul,iar si iar.Povara gerului nu mai exista.Pe masura ce trenul inainteaza frigul se reduce.
Prima statie vine..primul dintre noi coboara!
Vremea se lumineaza,am ramas doar 4.Lumina este inca neprihanita,cand nimic nu este inca viciat,corupt sau compromis.Inca ploua si amintirile discutiei nu dispar.Privelistea observata prin geamul picurat ne arata schimbarea.
Amintirea iernii dispare mers cu mers,parca moare!Vocea de afara isi sopteste motto-ul: "Existenta mortii ne obliga sa dam vietii noastre un sens,pe care moartea sa nu ni-l poata rapi..". Sensul iernii,inceperea primaverii.Nimic nu imi poate lua asta!
Fiecare zi din primavara,fiecare incepere,fiecare sfarsit,amintirea primaverii in sufletul meu,nu o poate lua nici un apus trist.
Fiecare tristete acumulata la sfarsitul primaverii este diminuata de amintirile placute,acumulate de-alungul lunilor,de la inceputul ei pana la sfarsitul zilelor de cald - frig in concordanta frigului de iarna cu cel al primaverii.
Primavara marcata profund de o ireversibila pierdere se agata de firul aproape invizibil al CLIPEI, cu gandul sarit spre timpul revolut,umbland prin labirintul de sine,in speranta amagitoare a regasirii macar a unei farame de imagini,ramasa intreaga.Dar si imaginile se estompeaza,se impalideaza,dispar si reapar odata cu ridurile pe care le lasa,cu inflorirea tuturor celor din curte,memoria,simbol de lumina reaparut..
Cu fiecare gand ma apropii din ce in ce mai mult de destinatia poate dureroasa,dar placuta.Vremea se schimba,parca imi aduce ziua inapoi,zilele de dinaintea durerii apasatoare,sufocante..
Plutesc precum fiorul pe viori de timp prin lanuri de zori care se topesc in lacrimi de petale,drumul izvoraste din sine si continua prin sine.Marele moment in care se topesc toate.
Si totusi,primavara universului poate sa-nceapa in inima unui om cand eternul "Timp" da muguri in imperiale secunde.
Trenul stationeaza,unul mai coboara..ramanem 3 in uimirea curcubeului iesit in intampinarea drumului cat mai departe de frigul avut si cat mai aproape de veselia mijlocata a zilelor senine, a ciripitului intr-un zumzait.
Privesc curubeul,universalitatea culorilor,reflectia in geam stationeaza in compartiment.Ma poarta in calea si medierea intre lumea de aici,de jos si cea de dincolo, ascunsa in spatele inaltului cer.
Zborul,stelele,clipele,lumina,cerul,Timpul,zarile sunt elemente cosmogonice care alcatuiesc amintirea de jumatate.
Cu suflet de vioara,intr-o zi de martie,imi povestea parca cantand intr-un surd notat cum "cine poate contempla fetele durerii stie si ce-i inauntrul ei,ii poate patrunde pana la miez,infuleca din carnea ei insangerata,uneori patandu-si gura si mainile si ramanand cu gustul sarat si amar al neputintei,daca nu e transformata in suferinta jertfelnica,mantuitoare,dar tu,fetita tatei,nu plange,e o lectie mare pe care nici intr-o viata nu o poti intelege de ce are cursul asta,nimeni nu ii poate intelege cursul.Vreau ca tu,in acel moment sa nu pici,sa fi tare,viata continua si eu sunt aici,voi fi aici indiferent de mod.
Cu mainile cat fata mea micuta,imi sterge lacrimile,imi pupa ochii umezi si imi da parul din ochi.Privirea nu o voi uita niciodata.
Prea multe nu am inteles decat ideea mortii nu si a trecerii.
Din trairile de acum si din trecut,mii de neintelesuri survin pe parcurs. Caracterul confesiv de afara,tainic uneori,alteori sfasietor,patetic,tusa violeta si pamantie,albastrul siniliu al diminetilor cetoase de inceput,plumbul monocrom al cerului de aprilie si alte elemente ma situeaza pe urmele lui,o confruntare intre adancul de sus si cel de jos.
Cand pana si aripile sunt de plumb,mai oprim odata. Se coboara,am ramas 2..
In ritm de mers,randunelele in zbor admira zgomotul de lac,scaldarea ratelor,veselia copiilor ce alearga pe batatura curtii,avertizarea unei noi clipe - suspansul.
Inchid ochii.Parca zboara odata cu ele.Cantecul nesfarsit al clipelor rastoarna clepsidra si in fantana nesecata a ei se intrevad radacinile destinatiei.
Aripi de ingeri sustin trecerea din neintoarcere..
Aripi prin aripi,cuceresc cu pretul unei educatii purificatoare.Avantul in zbor,referirea intotdeauna la suflet in aspiratia sa catre o stare supraindividuala.
Timpul a prins aripi.E randul meu sa cobor.Calator prin lumina,a 5-a persoana va renaste,dar pana atunci vasleste pe panta timpului cel de nemasurat..
Destinatia se renaste,ramuri batute de adierea vantului pribeag al anotimpului.Clipa neagra devora treptele iubirii..din speranta mai curg amintiri,curcubee in inimi..
Zambetul iradiind!Eram doar un copil cand mi te-a luat.In plina primavara te-ai dus,in primavara sufletului meu,anotimp de renastere,tu mori..miresme -nbietoare..joaca,suflul,aerul curat dupa o iarna grea.
In genunchi,langa cruce cu palmele mangai trupul sculptat in lacrima. Un cantec trist-vioi soptit de vrabiutele crengiilor,zumzaitul florilor,adierea calda cu frisoane a vantului.
Cadoul - tablita fericirii din intrarea incaperii,o voi lasa cu tine..
"Iti voi arata chipurile de a fi fericit pe pamant, si spre acest sfarsit aceea ce iti zic mai intai sunt aceste doua cuvinte: fa-te desavarsit.Nu vei fi fericit decat facandu-te bun".
Din amurg in amurg plang,amurg dupa amurg,la piept strangand LUMINA CRUCII TALE..
Clipa suspendata.Spatiul si timpul vor bascula deopotriva in lumea cealalta si in noaptea ce va sa vina.
Dar aceasta moarte a unui timp si a unui spatiu vesteste alt timp si alt spatiu ce vor lua locul celor vechi..
Destinatia : un nou anotimp,un timp simbolist, un timp al trenului!
Vesnica reincepere,ilustrarea alternantei intre miturile reintoarcerii.
Vagon,lume,agitatie!Compartimente reci..
Afara incepe sa ploua.Picaturi inegale se scurg pe geam.Se spala drumul inaintea ajungerii noastre.Ma simt o cutie fara capat de iesire,doar o gaura de aer.
Dimineata momentelor,privilegii divine,pe geam incep sa reapara zorii.Forfota se calmeaza.Intervalul de timp in care se naste totul,iar si iar.Povara gerului nu mai exista.Pe masura ce trenul inainteaza frigul se reduce.
Prima statie vine..primul dintre noi coboara!
Vremea se lumineaza,am ramas doar 4.Lumina este inca neprihanita,cand nimic nu este inca viciat,corupt sau compromis.Inca ploua si amintirile discutiei nu dispar.Privelistea observata prin geamul picurat ne arata schimbarea.
Amintirea iernii dispare mers cu mers,parca moare!Vocea de afara isi sopteste motto-ul: "Existenta mortii ne obliga sa dam vietii noastre un sens,pe care moartea sa nu ni-l poata rapi..". Sensul iernii,inceperea primaverii.Nimic nu imi poate lua asta!
Fiecare zi din primavara,fiecare incepere,fiecare sfarsit,amintirea primaverii in sufletul meu,nu o poate lua nici un apus trist.
Fiecare tristete acumulata la sfarsitul primaverii este diminuata de amintirile placute,acumulate de-alungul lunilor,de la inceputul ei pana la sfarsitul zilelor de cald - frig in concordanta frigului de iarna cu cel al primaverii.
Primavara marcata profund de o ireversibila pierdere se agata de firul aproape invizibil al CLIPEI, cu gandul sarit spre timpul revolut,umbland prin labirintul de sine,in speranta amagitoare a regasirii macar a unei farame de imagini,ramasa intreaga.Dar si imaginile se estompeaza,se impalideaza,dispar si reapar odata cu ridurile pe care le lasa,cu inflorirea tuturor celor din curte,memoria,simbol de lumina reaparut..
Cu fiecare gand ma apropii din ce in ce mai mult de destinatia poate dureroasa,dar placuta.Vremea se schimba,parca imi aduce ziua inapoi,zilele de dinaintea durerii apasatoare,sufocante..
Plutesc precum fiorul pe viori de timp prin lanuri de zori care se topesc in lacrimi de petale,drumul izvoraste din sine si continua prin sine.Marele moment in care se topesc toate.
Si totusi,primavara universului poate sa-nceapa in inima unui om cand eternul "Timp" da muguri in imperiale secunde.
Trenul stationeaza,unul mai coboara..ramanem 3 in uimirea curcubeului iesit in intampinarea drumului cat mai departe de frigul avut si cat mai aproape de veselia mijlocata a zilelor senine, a ciripitului intr-un zumzait.
Privesc curubeul,universalitatea culorilor,reflectia in geam stationeaza in compartiment.Ma poarta in calea si medierea intre lumea de aici,de jos si cea de dincolo, ascunsa in spatele inaltului cer.
Zborul,stelele,clipele,lumina,cerul,Timpul,zarile sunt elemente cosmogonice care alcatuiesc amintirea de jumatate.
Cu suflet de vioara,intr-o zi de martie,imi povestea parca cantand intr-un surd notat cum "cine poate contempla fetele durerii stie si ce-i inauntrul ei,ii poate patrunde pana la miez,infuleca din carnea ei insangerata,uneori patandu-si gura si mainile si ramanand cu gustul sarat si amar al neputintei,daca nu e transformata in suferinta jertfelnica,mantuitoare,dar tu,fetita tatei,nu plange,e o lectie mare pe care nici intr-o viata nu o poti intelege de ce are cursul asta,nimeni nu ii poate intelege cursul.Vreau ca tu,in acel moment sa nu pici,sa fi tare,viata continua si eu sunt aici,voi fi aici indiferent de mod.
Cu mainile cat fata mea micuta,imi sterge lacrimile,imi pupa ochii umezi si imi da parul din ochi.Privirea nu o voi uita niciodata.
Prea multe nu am inteles decat ideea mortii nu si a trecerii.
Din trairile de acum si din trecut,mii de neintelesuri survin pe parcurs. Caracterul confesiv de afara,tainic uneori,alteori sfasietor,patetic,tusa violeta si pamantie,albastrul siniliu al diminetilor cetoase de inceput,plumbul monocrom al cerului de aprilie si alte elemente ma situeaza pe urmele lui,o confruntare intre adancul de sus si cel de jos.
Cand pana si aripile sunt de plumb,mai oprim odata. Se coboara,am ramas 2..
In ritm de mers,randunelele in zbor admira zgomotul de lac,scaldarea ratelor,veselia copiilor ce alearga pe batatura curtii,avertizarea unei noi clipe - suspansul.
Inchid ochii.Parca zboara odata cu ele.Cantecul nesfarsit al clipelor rastoarna clepsidra si in fantana nesecata a ei se intrevad radacinile destinatiei.
Aripi de ingeri sustin trecerea din neintoarcere..
Aripi prin aripi,cuceresc cu pretul unei educatii purificatoare.Avantul in zbor,referirea intotdeauna la suflet in aspiratia sa catre o stare supraindividuala.
Timpul a prins aripi.E randul meu sa cobor.Calator prin lumina,a 5-a persoana va renaste,dar pana atunci vasleste pe panta timpului cel de nemasurat..
Destinatia se renaste,ramuri batute de adierea vantului pribeag al anotimpului.Clipa neagra devora treptele iubirii..din speranta mai curg amintiri,curcubee in inimi..
Zambetul iradiind!Eram doar un copil cand mi te-a luat.In plina primavara te-ai dus,in primavara sufletului meu,anotimp de renastere,tu mori..miresme -nbietoare..joaca,suflul,aerul curat dupa o iarna grea.
In genunchi,langa cruce cu palmele mangai trupul sculptat in lacrima. Un cantec trist-vioi soptit de vrabiutele crengiilor,zumzaitul florilor,adierea calda cu frisoane a vantului.
Cadoul - tablita fericirii din intrarea incaperii,o voi lasa cu tine..
"Iti voi arata chipurile de a fi fericit pe pamant, si spre acest sfarsit aceea ce iti zic mai intai sunt aceste doua cuvinte: fa-te desavarsit.Nu vei fi fericit decat facandu-te bun".
Din amurg in amurg plang,amurg dupa amurg,la piept strangand LUMINA CRUCII TALE..
Clipa suspendata.Spatiul si timpul vor bascula deopotriva in lumea cealalta si in noaptea ce va sa vina.
Dar aceasta moarte a unui timp si a unui spatiu vesteste alt timp si alt spatiu ce vor lua locul celor vechi..
12 martie 2009
12 martie 2009!
In ciuda a ce este sau nu mai este.
In limita a ce nu o sa fie ..
In sentinta numaratorii inverse..
In aniversarea zilei..
..un an in plus,
altul in minus.
E doar un inceput pentru ce vrei..
..e ca in fiecare zi un gand,azi cu unul in plus..
Lucrurile mici au un curs lung in timp ce tu urmezi intermediar
zambet de cetate,urlet de noapte si stare de mare.
O stea de mare!
La multi ani alex! :)
Pentru ca exista intrebari la care nu poti primi raspuns si poate ca nici nu asteapta un raspuns!
9 martie 2009
Ei.
Fericirea continua..se invata?
.. fara cauza.aparitie.
Soare!dimineata..nimic nu ii opreste sa fuga.O ia de mana, " zilele noastre deabea au
inceput..".
frica de iluzie,gand neterminat, un sarut o intrerupe!
Fata lui nu o poate uita.Ii mangaie fiecare detaliu - neuitarea - este un copil.
Ochii lui sunt marea,cand se infurie, o parte poate fi furtuna,dar nu a simtit o pana acum,
parul scurt ca si un stejar..ciufulici!
Imperfectiunile le adora!
Zambetul o face sa adoarma linistita,o liniste zambitoare,tot timpul.
Cand ridica din umeri,mainile lui sunt pe fata ei,o tine,se uita cu ochii mici ai marii..
"shh"!
..venea o tacere cum nu mai fusese niciodata, groasa si adanca.
Buzele lui uscate erau presarate cu un praf ca o carpa scrobita si ramanand ascutite si
stranse ca si cum ar fi dorit sa sufle.
Determinari consecutive , iar cele stabilite intre cele doua obiecte directe sau
indirecte sunt semnificative cantitativ.
In fiinta lui timorata, stau, ca niste nori estompati in cer asteptarile..
Ea tace acum ca un mister, si gura, nevoita sa zambeasca pare indopata cu carpe tavalite
in ipsos.
Gura ei, ca o pecete groasa de ceara rosie, franta la mijloc, [... ] ca un fruct intre
frunze, si ochii, umezi si licaritori ca murele cu veriga luminilor,galbena portocalie ca
la pisici se oprisera de cateva ori atintite in privirea lui.
Un interior de apa si de circ, edificat in echilibru ca o piramida de carti de joc, din
varful careia cand cade valetul se prabusesc val-vartej, 160 de zile, aderente castelului
prin fractiuni de simpatie,tinere si rezistenta.
[... ] sa fi in mana altuia ca o nuia de trestie si ca un numar desocotit.nu.
tine ma ca si pana acum.
.. fara cauza.aparitie.
Soare!dimineata..nimic nu ii opreste sa fuga.O ia de mana, " zilele noastre deabea au
inceput..".
frica de iluzie,gand neterminat, un sarut o intrerupe!
Fata lui nu o poate uita.Ii mangaie fiecare detaliu - neuitarea - este un copil.
Ochii lui sunt marea,cand se infurie, o parte poate fi furtuna,dar nu a simtit o pana acum,
parul scurt ca si un stejar..ciufulici!
Imperfectiunile le adora!
Zambetul o face sa adoarma linistita,o liniste zambitoare,tot timpul.
Cand ridica din umeri,mainile lui sunt pe fata ei,o tine,se uita cu ochii mici ai marii..
"shh"!
..venea o tacere cum nu mai fusese niciodata, groasa si adanca.
Buzele lui uscate erau presarate cu un praf ca o carpa scrobita si ramanand ascutite si
stranse ca si cum ar fi dorit sa sufle.
Determinari consecutive , iar cele stabilite intre cele doua obiecte directe sau
indirecte sunt semnificative cantitativ.
In fiinta lui timorata, stau, ca niste nori estompati in cer asteptarile..
Ea tace acum ca un mister, si gura, nevoita sa zambeasca pare indopata cu carpe tavalite
in ipsos.
Gura ei, ca o pecete groasa de ceara rosie, franta la mijloc, [... ] ca un fruct intre
frunze, si ochii, umezi si licaritori ca murele cu veriga luminilor,galbena portocalie ca
la pisici se oprisera de cateva ori atintite in privirea lui.
Un interior de apa si de circ, edificat in echilibru ca o piramida de carti de joc, din
varful careia cand cade valetul se prabusesc val-vartej, 160 de zile, aderente castelului
prin fractiuni de simpatie,tinere si rezistenta.
[... ] sa fi in mana altuia ca o nuia de trestie si ca un numar desocotit.nu.
tine ma ca si pana acum.
28 februarie 2009
Sia
Help, I have done it again
I have been here many times before
Hurt myself again today
And, the worst part is there's no-one else to blame
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
Ouch I have lost myself again
Lost myself and I am nowhere to be found,
Yeah I think that I might break
Lost myself again and I feel unsafe
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
http://www.youtube.com/watch?v=RrkGgxXiYZs&feature=related
I have been here many times before
Hurt myself again today
And, the worst part is there's no-one else to blame
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
Ouch I have lost myself again
Lost myself and I am nowhere to be found,
Yeah I think that I might break
Lost myself again and I feel unsafe
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
Be my friend
Hold me, wrap me up
Unfold me
I am small
and needy
Warm me up
And breathe me
http://www.youtube.com/watch?v=RrkGgxXiYZs&feature=related
25 februarie 2009
Ayo
Watchin' you, while you sleep
My hand on your breast feels you heartbips
Wispering in your ears
Explaining the way you make me feel
You make my dreams come true
The soul i missed, i found in you
So addicted to your love
oh you always have the best place in my heart
If there was only one place, it would be by your side.
Coz just with you on my side, i can make it right
If there was only one place, would it be by my side?
Would you share all your dreams with me for the rest of our lives?
I hope that you will always stay here
Coz without you, life won't be the same
With you i share my world
I'm so glad to be your girl
For you to make me everything
What we have is so hard to fine
So i sold on to it till the end of time
I know that i feel best 'coz why would You guy give me the best?
I will always be grateful for what we have
if there was only one place, it would be by your side.
coz just with you on my side, i can make it right
if there was only one place, would it be by my side?
would you share all your dreams with me for the rest of our lives?
http://www.youtube.com/watch?v=7xn5jzuI8Q0
My hand on your breast feels you heartbips
Wispering in your ears
Explaining the way you make me feel
You make my dreams come true
The soul i missed, i found in you
So addicted to your love
oh you always have the best place in my heart
If there was only one place, it would be by your side.
Coz just with you on my side, i can make it right
If there was only one place, would it be by my side?
Would you share all your dreams with me for the rest of our lives?
I hope that you will always stay here
Coz without you, life won't be the same
With you i share my world
I'm so glad to be your girl
For you to make me everything
What we have is so hard to fine
So i sold on to it till the end of time
I know that i feel best 'coz why would You guy give me the best?
I will always be grateful for what we have
if there was only one place, it would be by your side.
coz just with you on my side, i can make it right
if there was only one place, would it be by my side?
would you share all your dreams with me for the rest of our lives?
http://www.youtube.com/watch?v=7xn5jzuI8Q0
24 februarie 2009
ORBITOR aripa dreapta
Suntem omizi ai vom deveni fluturi,iata intreaga noastra poveste, tot sensul nostru in lume,intr-o singura imagine providentiala, pe care-o poate-ntelege oricine, cu mintea, cu inima sau cu labirintul sau visceral.Suntem fiinte cu metamorfoza, deja construite pentru mantuire.Stim ca maine soarele va rasari, si asta-nseamna ca ni s-au deschis deja, inmugurite timid,organele de simt pentru viitor,caci altfel cum am indrazni sa credem asta?Cand frunza migdalului se fragezeste, intelegem ca primavara-i aproape.
Cand vedem un nor la apus, ne spunem "Maine va ploua".Sunt primele marci ale naturii noastre vizionare.Vom fi intregi doar cand vom vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul si cand vom intelege ca ele sunt una,cand,in fiecare clipa,ne vom inalta deasupra realitatii falfaind maiestuos din cele doua aripi,la fel de pline de nervuri si imagini aprinse: trecutul si viitorul.
Atunci vom fi ceea ce am fost intotdeauna,Vestitori,Vazatori si Martori ai minunii ce nu se arata in lume,ai miracolului,doar,ca lumea exista..
Atunci vom tine-ntre degete universul nostru inflationar ca pe-un clopotel auriu,al carui sunet dulce il vom sorbi uneori,cu nesfarsita nostalgie : cling!
Cand vedem un nor la apus, ne spunem "Maine va ploua".Sunt primele marci ale naturii noastre vizionare.Vom fi intregi doar cand vom vedea viitorul la fel de limpede ca trecutul si cand vom intelege ca ele sunt una,cand,in fiecare clipa,ne vom inalta deasupra realitatii falfaind maiestuos din cele doua aripi,la fel de pline de nervuri si imagini aprinse: trecutul si viitorul.
Atunci vom fi ceea ce am fost intotdeauna,Vestitori,Vazatori si Martori ai minunii ce nu se arata in lume,ai miracolului,doar,ca lumea exista..
Atunci vom tine-ntre degete universul nostru inflationar ca pe-un clopotel auriu,al carui sunet dulce il vom sorbi uneori,cu nesfarsita nostalgie : cling!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)