"Luna tu stapana marii...
.....................................................................
Peste cate mii de valuri stapanirea ta strabate
Cand plutesti pe miscatoarea marilor singuratece..."
Luna a depasit pragul romantismului.Inspirand melancolie si meditatie suprema,luna apare in creatia serilor de veghere asupra lor..a culmilor nebanuite.
Asimilarea ei cu soarele este aceeasi cu mine,floarea soarelui sau cu a fulgilor de nea..cea mai buna fiind cu cea a cerului..el stand si supraveghand tot.
" Dumnezeul geniului m-a sorbit din popor cum soarele soarbe un nor de aur din marea de amar"
O chestie de nepereche,dar pana la sfarsit de pereche.
Cat si despre mine,cerul,..sunt si voi fi intotdeauna gazda soarelui,lunii si a stelelor care sunt sufletele nemuritoare a tuturor ce stau si privesc,a celor care nu mai sunt,dar sunt..asculta vantul rece..care bate prin crengile copacilor singuratice.
Multe nu sunt de spus despre mine,cerul,decat ca nu o sa aveti niciodata toate informatiile.Sunt o notiune atat pentru familia mea,universul,cat si pentru cei mai apropiati termeni.
Sunt la fel de .. arzator precum apropierea de cercul de foc stapanit,in care nu or sa patrunda decat cei care merita,care reusesc .. care au puterea de a se stradui :)
