trecutul,visul,trezirea..

Un nou inceput imi iese in cale! Valurile au apus in partea noastra,razele nu mai exista de mult...
Privind doar din coltul sumbru al ploii,m-am ascuns intre trupul tau si umbra mea,
vremea de afara ma face sa ma simt si mai mica.
Nimic din ce s-ar putea intampla acum nu imi poate schimba decizia..
Tu nu mai esti,ai plecat odata cu praful de pe mobila veche..
Nu mai stau,am plecat definitiv..nu te mai intoarce sa te uiti,nu ai sa ma mai zaresti..
Orasul ma polueaza,zborul fluturilor nu se mai opreste,in apa sau la sol e la fel..
mintea mea o ia razna..simt ca nu mai sunt aceeasi..ma transfor..ma simt ciudat,oare de ce?
Taci! Nu mai vorbi,nu ma mai privii..dispari..
Ma-neci cu fiecare cuvant,soapta,privire....imi faci scarba!
O parte a corpului se opreste,caldura imi iese prin geamul de portelan,cu fiecare nor imi invelesc corpul...
cu fiecare stea compun cuvantul "pa"...
Unde e ploia marunta si firava sa imi spele amintirea...?sa imi spele pragul de pasii murdari...
geamul de zoaiele plansetelor...
Nu mai esti decat un simplu pumn de cenusa...un pumn ce daca il deschis te ia vantul si te duce in zare...
Acum stau!
Stau intinsa-n pat,ma scufund in aerul gol si plin de imagini ce spera...Lor inca nu le-am spus...
imaginiile inca te au aproape..poate e timpul sa afle ...
As fi vrut sa stiu,ce e in capul tau?
Cum te poti preface in halul asta atata timp? Cum te poti preface atat timp si sa ajungi sa te crezi?
Iti bati joc de tine..ti-ai calcat ultima farama...
Cum sa te mai cred?
Iti calci propri urma de noroi....
balta iti sta la picioare mereu...norul cu furtuna deasupra capului...te ploo! Dar nu o sa te spele nicodata...
Am mers ore in sir poate oi gasi ceva,poate as putea gasi pajistea veeeeerde,floarea soarelui...cerul senin cuprins de soare
...,dar am dat peste altceva.
Ma las de drum ... il las deschis! Doar uneori ma mai uit in noapte la el,
dar se vede din ce in ce mai sters..imi vad de drumul meu...
Mi-am facut drumul meu..nu mai vreau sa il mai urmez pe al nimanui...
Dimineata vine,eu tot cu ochii deschisi sunt... oare mai merita?
Oglinda nu imi mai spune nimic,machiajul nu mai ascunde nici o rama..nici macar nu ma mai transpune intr-o ...
Timpul trece..clipele se sparg in stanciile marii,valurile s-au linistit...norii sunt veseli...
pana si soarele se joaca cu cerul ...
Nu te mai iubesc,nu te mai urasc .. nu mai esti nimic ...
Ai fost doar in vis ...
Acum ma trezesc..
E tot noapte,dar e cineva langa mine care ma ia de mana si imi zice :

"shhh ... nu a fost decat un vis urat ! culcate la loc! "

Ma pupa si adorm din nou....

The upside of anger!

" No emotion, any more than a wave,
can long retain its own individual form"
- Henry Ward Beecher -

Oamenii nu stiu cum sa iubeasca.
Ei mai bine musca decat sa se sarute,si sa loveasca in loc sa se mangaie.
Poate o fac pentru ca isi dau seama cat de usor iubirea poate sa decada, sa devina imposibila deodata.. sa nu mai mearga,sa devina inutila.
Asa ca ei evita si isi cauta consolarea in stari de anxietate, frica si agresiune,care intotdeauna sunt disponibile.Sau poate ca uneori.. ei nu au toate datele problemei la dispozitie.
Furia si resentimentele te pot paraliza.Asta stiu acum.Pentru a le arde, nu e nevoie de nimic altceva decat aer si viata,care le inghite si sufoca.
Totusi e reala,furia,chiar si atunci cand ea nu exista.Te poate schimba,transforma..modela si da aspecul unei persoane care nu are nimic de-a face cu tine.Atunci, singurul aspect pozitiv al furiei este persoana care devii..
.. sperand ca cineva se va trezi intr-o buna zi si isi va da seama ca nu-i este frica de "calatorie", ca cineva va sti ca adevarul este,in cel mai bun caz, o poveste partial spusa.
Aceasta furie, ca si evolutia, vine in valuri, si in urma sa, ofera o noua sansa de acceptare si promisiunea existentei unei perioade linistite.