Si-a mancat credinta toata
...a doua frica care cedeaza sub
presiunea genunchilor moi
asezati pe cuvant.
singura-n acelasi rand
finita-n gand
in infinit imi gaseste margini...
pentru atatea seri si nopti
am sa ma-nchid intr-o cetate fara poarta
si-am sa ratacesc semnificatia unor culori
ce-ascund in ploi
un dor cu chip de post.
e si lumea, si lumea
nu mai are timp de tine
nici tu de ea
asa ca va vedeti fiecare de
dimineata somnolenta in care
toate se trezesc ca te iubesc
de parcã se tem al naibii
sa le surprinzi in lumea goala.
rasete,
manute,
lasa la vedere
esente ce,
le-asculti cu urechile ciulite
in vacarmul unei lumi prea macinate
adevarul e ca, nu se poate ridica
decat pana la glezna si atat.
si nu e nimeni de vina
poate doar graba asta neaparata si
mai degraba comica de-a exista.
Eu am visat
Tu ai venit
Acum renunt.