mai stai,avem de asteptat un tramvai impreuna..

Cantecel.

Tulburel
fermentat
vis de iunie,
uitat.

Si-o gradina
e de vina
c-am plecat,
cum am uitat.

Si ce-am fost
si ce-am vazut,
incurcat,
si ce-am ajuns.

Flit si foc
si foc si paie,
linisti oarbe,
valvataie.

Asta-i tot
si tot nu-i bine
c-am ajuns

sa uit de tine.

Cornelius Fuscus Folk ( 'Cuvinte gasite in sertare prafuite')

Un somn profund!

Vointa si educarea ei.Cifrul vietii psihice?
Drumul omului a fost lung si anevoios.Pe parcursul drumul a intalnit piedici,oprelisti,obstacole..
Asa incepe totul.Sau nu.O sosea marginita.Un lan de grand.Forfota in liniste,nori albi ce intrerup albastrul mitic al cerului.
Sunt in mijlocul soselei.
E bezna in multimea pustietatii.De mult m-am visat in postura asta!
Sunt singura cand nu sunt singura.Sunt cu mine insami;stau separat,dar nu sunt rupta;intregul sunt chiar eu;si in intregul meu stau de una singura.Ma eliberez..dar nu inseamna sfarsitul lor,sfarsitul lumii mele si sfarsitul minelui..
Se sta in zare.Isi face loc prin golul covorului de-ntuneric al luminii.Parca nu mai e nimic.
In lanul de grau se face un loc..mi-aduc aminte de asta!
Discul soarelui imi lumineaza din locuri diferite jumatatea fetei.Timpul ii permite totul.Nu dezlantuie amintirea noastra,nestapanit de trectul istoric.
Ce conteaza,am fost o familie!Trecutul isteric trece peste realitate!
Sta pe loc!Impresia vaga ca totul s-a dus renaste pe neasteptate lasand pe lanul de grau vesnicie in culoare.Doar atat!
Dar restul unde sunt?!
Printre fetele acestea cunoscute,in mintea mea creez lumea.
La drept vorbind,nu era o imagine sfioasa si nedeslusita,erau doar cei ce ma acompaniau in zi.In noapte erau altii!Frica in sine ma facea sa dispar si sa reapar dupa fiecare gand.
In gand obosesc,fug,scap,iarasi scap,m-ascund,mor,ma urmaresc,sunt urata,cu teama,iubita,mitizata,zeificata,arestata,ranita,ingropata,dezgropata,uitata,vazuta,zapacita,gresita,indepartata,incercuita,suportata,alungata,revenita si parca alungata iarasi.
Asta e teama mea!
Soseaua fara depasire.Ma-ntind pe linia alba ce parca reiese dintr-un singur punc.Perspectiva imi lasa de dorit mai multe puncte intr-un singur sens!Privesc,adulmec si inchid ochii.Am intrat in alta lume transfigurata parca de timp,ma gandesc cum am ajuns acolo.
Intr-o stare mahmura mi-aduc aminte :
eram mica..stateam in capul gradinii si ma uitam la trenul in viteza.Trecea des pe-acolo!Adeseori ma uitam acolo.Dincolo de tren,zacea lumea pe care stau,prihanita parca de vremea de afara!Caldura molesea pranzul,roua linistea ziua,iar seara venea frumos.Nu stiam de restul,traiam intr-un continuu zambet,nu-mi lipsea nimic,totul credeam ca e al meu si al celor ce veneau.
Mintea imi sare la o zi anume,peste un timp,se pare c-am mai crescut!Stau prinsa cu mainile de un sireag deasupra unei gropi si tata in fata imi zice ca pot trece.Dintr-un capat in celalat simteam cum prin stomacul meu trece tot aerul cu gandul ca pot ramane acolo.Ma prinde si simt deja caldura care ma cuprinde.Ce bine e acolo!Stateam cu padurea langa mine,drumetii in fiecare zi,de multe ori nici nu putea ajunge intr-o zi sa povestesc ce faceam acolo!Bunicul era prezent in toate,bunica ne astepta acasa intotdeauna cu ceva bun care ma facea sa-adorm linistita!Noapte buna si un pahar de lapte!
Imaginea sare ca un disc zgariat!Brusc sunt inchisa intr-o camera de bloc,la etaj,in jos numai oameni mici.Nu stiam ce se intampla.Nici acum nu prea stiu.Incerc sa ma descurc.
In camera intra cineva!Ma sperii si cad de pe birou!Ah,era mama care imi zice sa vin la masa.La masa eram numai trei,lipsea tata!
Cu noduri in gat se inghitea la masa aia,dureri si tacere cat sa poti cuprinde tristetea.Nimeni nu zicea nimic,tacere in jur,tacerea ce se ducea dincolo de geamuri.Nu faceam parte in nimic.Nu mai era o zi normala,totul s-a dus intr-o clipita!Imi fac curaj,desi ochii mei se micsorasera in jurul mamei,intreb : "tata?!"..
Nimic!Furculita cade,mama incearca sa-si ascunda neputinta dupa ea,fratele meu era mic,nu intelegea oricum..
Expresia fetei nu o voi uita.Era mangaiata de raceala corpului,ochii erau umezi si ingandurati,ridurile se strangeau,buzele ei moi si de altadata iradiind se abtineau din tremurat,obrajii ii erau palizi ca lumina unui bec,se vedea clar intamplarea.
"Vorbim dupa masa!"
Fratele meu,Alex,ridica si el capul si zice,"si eu vreau inghetata!"
A facut o sa schiteze-un zambet!Il mangaie pe cap si se ridica de la masa : "Ana,cand termini,te rog sa vi pana la mine!"
Nu a mai durat mult,curiozitatea era mai mare decat orice senzatie pe care as fi vrut sa o mai simt atunci cand inghiteam.
M-asez pe patul moale teapana de gand! Dar inainte de toate am fugit pana in camera,vroiam ca papusa mea veche facuta din carpa sa auda si ea exact ce urma sa aud si eu.Stiam ca nu-i de bine!
"Stii,la ceasul zilelor de alta data,tata iti povestea ca cine poate contempla fetele durerii stie si ce-i inauntrul ei,ii poate patrunde pana la miez,infuleca din carnea ei insangerata,uneori patandu-si gura si mainile si ramanand cu gustul sarat si amar al neputintei,daca nu e transformata in suferinta jertfelnica,mantuitoare?!"
"da..dar.." si nu ma lasa sa spun.
Brusc ochii i se lasa,privirea devine cu un substantial regret si sentiment de nesiguranta in a-mi spune..
"Tata nu mai este!Nu vreau sa te mint,sa te lungesc cu vorba,in drept iti spun,vom trece prin toate la un moment dat,nu ne este dat cand,nu trebuia acum,niciodata nu iti trebuie asa ceva.."
..mainile ei se duc in jurul alor mele,lacrimile mele brusc se nasc si ii cad in palme!
"O sa fie un moment greu pentru toti,dar vom fi alaturi unul de celalalt,vom sprijini momentul,vom mangaia amintirea pana la capat.Zilele vor continua exact asa cum trebuie,nu vom modifica nimic,obiceiurile lui le vom pastra stranse si mai presus de tot si toate, nu ne vom lasa batuti!"
In mintea mea circulau ganduri,amintiri,extrageri si crize!Mania imi trecea prin corp,incearca sa explici,incearca sa incerci sa vrei sa treci peste,incearca sa pasesti curat,incearca sa mantui starea sa-ti linisteasca vointa,incearca sa nu mai incerci nimic.Sa vrei sa stai sub o ploaie de vara,sa te spele in schimbare!Incearca orice.Nimic nu merge atunci!
Ma trezesc,dar sunt in acelasi loc.
Pe soseaua pustie!Ma ridic si cu mainile in aer ma-nvart de trei ori,tip de sapte,cad de cinci.
Intr-un pas intarziat,era un caine.Mort sau viu?Accidentat sau lenes?
Nu stiu!Parea ingenu..
Ma duc spre el,dar cu cat ma apropiam parca un gol crestea in spatele meu,ca si cum ar fi sters cu guma..
Era un caine firav si ranit.Viu pe jumatate?!!!!Nu mai vroiam o disparitie!
Ma aplec la el,dar se ridica brusc,m-apuca de picior si ma trage dupa el spre copacul de pe marginea drumului.
Copacul avea trei bilete agatate pe ramurile iesite parca stravezite.Cainele fuge si dupa copac imi scoate papusa mea veche apoi dispare fara nici un simbol.Eram intr-o stare de coma profunda!
Un singur bilet era dus de o adiere pe care numai el o simtea!
Trag biletul,curios!il deschid si citesc :
"Scopul vietii este bucuria,ceea ce nu-i tot una cu placerea,cum au inteles unii printr-o interpretare gresita,ci este o stare in care sufletul traieste calm si statornic,netulburat de nici o frica sau superstitie".

Se deruleaza totul!Ma trezesc lungita cu tata deasupra capului meu :
"Ana,Anaaa!!Ana?trezeste te,esti bine?"
..cazusem cand ma jucam!